Amanta lui
Aveam 16 ani sau poate 17 ani si cum la aceea varsta ai voie orice, aveam si eu voie orice… sentimentele la 17 ani le traieste intens iar la 19 ani poti sa razi de tine… Frate ce praf eram! Fix asta se intampla. Nu-mi aduc aminte cat de indragostita eram dar reusisem sa-l am… avea pe alta bine inteles, mai batrana ca mine cu un an mai mare ca el iar el avea 28 de ani ceea ce inseamna ca ea avea 29 de ani.
Avea 29 de ani iar stilul ei era aproape inexistent. Si nu ma refer la stilul ei din punct de vedere vestimentar… acolo gafasem si eu dar cel putin eu la 17 ani ai mei reusisem sa ma prind ca pot sa ma imbrac ca o fata si sa ascult rock, pentru ca nu faptul ca porti lantzuri si ace de sigurantza infipte in blugi te face sa intelegi muzica… nu intelegi nimic, nici nu ridic pretentii la ea din punct de vedere vestimentar… dar macar femeie sa fi fost… avea cosmopolitan in baie si folosea kenzo… la inceput am crezut ca poate e ok femeia si e el nebun… dar nu! Ea pur si simplu ca femeie n-o ardea pe langa el, la evenimente era mereu in alt cerc de prieteni… si totusi la varsta aia stiam si eu ca macar daca nu esti langa el ai face bine sa-i mai arunci o privire gen “doar tu contezi pentru mine”, “te iubesc”, “abia astept sa ajungem impreuna acasa”… ei nu femeia era picata din luna si capul lui era plin de stele… In baia lor era haos general, iar ea avea farduri expirate si de proasta calitate desi nu banii erau problema…
Asha ca n-a fost greu sa-l conving sa fie al meu, doar aveam 17 ani, cine nu-si doreste sa o arda cu o pustoaica de 17 ani care sigur nu vrea sa se marite cu tine, vrea sa invete de la tine si apoi cand oricum te-ai plictisit si tu de discutile ei puerile sa se plictiseasca si ea de batranetile tale.
Ce-mi placea la el… ca umplea o singura camera… nu frate nu era gras, arata chiar ok la corp… dar avea un fel de a fi aparte, parca se bucurau si peretii cand vorbea si radea si povestea fel de fel de tampenii care atunci mi se pareau cel putin tari. Gesticula si vorbea cu gura plina in acelasi timp iar mie nu mi se parea nimic scarbos in asta, dar na cand eram mica nici ramele nu mi se pareau scarboase… intre timp yack… in schimb cand eram mica nu suportam sa fiu pupata, acum ador sa fiu pupata, mai ales in cur
glumesc…
Caterinca era ca desi avea cu 11 ani mai mult decat mine parea ca e la aceasi gradinita cu fratele meu, era plin de viatza si daca ii ziceai ca a fost prost ceva se supara ca un copil mic. Era putin paranoic, in sensul ca avea mereu impresia ca il urmareste cineva si o sa afle ea…. sau presa sau pana mea…. foarte stresat din punctul asta de vedere, ma pupa pe la colturi
) in schimb saracii vecini cred ca imi invatasera numele… cred ca daca ma intalneam cu ei pe culoar ma salutau
hahhaa Ah de ce presa? pey na… sunt pretentioasa imi plac vipiurile, defapt relatia noastra nu prea a avut treaba cu ce facea el … pur si simplu mi-a placut de el si apoi l-am tot refuzat la multe sucuri… dupa care mi-am zis data viitoare zic da si fac pariu ca reusesc de la prima intalnire sa-l cuceresc, si cam asha a fost.
Cat am fost impreuna…. oho… vreo 2-3 ani, nu ne vedeam noi in fiecare zi ca deh… cred ca asta a fost bine, l-am si inselat, evident nu stie, nu, nici macar acum nu stie ca inca nu s-a prins ca scriu de el, e destul de diliu incat sa-si imagineze alteceva… dar am invatat de la el, mai ales sa rad si mananc inghetata cu mana altuia
si sa las barbatii sa ma ajute…
Avea pestisori si era fan f1 ca si mine, chiar tzineam cu aceasi echipa…. el avea si masinutze, faceam sex pe canapea si prefera sa fiu eu deasupra, avea alunitze pe spate si ma abtzineam mereu sa nu-l zgarii… stia sa ma iubeasca din cap pana in picioare si iubea faptul ca miroseam mereu a bebelus si aveam pielea fina, uneori aveam impresia ca ea avea 80 de ani.
Sebastian a zis,
iunie 11, 2008 la 6:25 am
Dascalul a zis,
iunie 11, 2008 la 7:30 am
Dascălul
Moşneag senin, eu tâmpla ta curată
O cer pe veci nădejdii mele pază.
Din soarele copilăriei mele
Pe fruntea ta mai licăreşte-o rază.
În suflet simt cum negura se sfarmă
Şi se-mpleteşte albă dimineaţă
Când ochiul tău în inimă-mi coboară,
Topind încet cetatea ei de gheaţă.
Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche,
Blând îmi răsai cu faţa ta blajină,
Cu zâmbet bun, cu ochi cuminţi şi limpezi,
Strălucitori de lacrimi şi lumină.
Cu tine-aduci atâtea nestemate
Din îngropatul vremilor tezaur,
Şi amintirea-n ţara ei mă poartă,
Cu pas încet, în carul ei de aur…
Mă văd în pragul zilelor mai bune…
O casă-n deal, cu straşine plecate,
Unde-asculta de sfaturile tale
Atâta râs şi-atâta sănătate.
În frunte, tu păreai un mag din basme
Când soarele, trecând peste fântână,
Blând pătrundea prin straşina de paie
Şi lumina bucoavna ta bătrână.
A fost demult. – O rază care luptă
Zadarnic cu câmpiile de gheaţă.
Vezi, astăzi valul altei vieţi mă poartă
Şi-nţelepciunea altei lumi mă-nvaţă.
Dar sufletul şi-acum îşi are cuibul
Acolo sus, în satul de sub munte,
Unde şi azi zâmbeşte, împăcată,
Curata cinste-a pletelor cărunte.
Bucoavna ta, sub pragul de pe grindă,
Îşi hodineşte-nvăţătura moartă,
Dar glasul tău şi azi, la zi de praznic,
Toată povara greului o poartă.
Pierdut ascult troparul tău din strană
Şi tainică şi sfântă-mi pare clipa,
Pare că duhul altei lumi m-atinge,
În zbor domol, pe frunte cu aripa.
Căci simt plutind prin fumul de tămâie
Sfinţenia cântării preacurate,
Ce-a rumenit o lume cu senina
Cucernicie-a vremilor uitate.
Şi-n ochii tăi văd strălucind scânteia
Din focul mare-al dragostei de lege,
Ce prin potopul veacurilor negre
Ne-a luminat cărările pribege.
impropriu a zis,
iunie 11, 2008 la 2:53 pm
Poti regasi lucrurile astea si mai tarziu…Cand tu ai 28 si el 43….
joschilotii a zis,
iunie 12, 2008 la 7:49 am
Eu am 38 si el 28. Nu incerc sa fie doar al meu dar cred ca l-am inebunit
impropriu a zis,
iunie 12, 2008 la 12:09 pm
O sa ajungi probabil intr-un punct in care nu doar ca o sa incerci, dar o sa faci tot posibilul sa fie doar al tau…si in momentul ala ai pierdut…
ioanlila.over-blog.com a zis,
iunie 22, 2008 la 8:31 am
Ioan LILA
Fran]a, dimanche 22 juin 2008
A ruginit cocosul de pe casa.
Nu-l mai aud cîntînd cu veselie.
Azi scîrtîie si-un gust amar îmi lasa,
|n sufletu-mi bolnav de reverie.
Cînd stralucea, iluminat soare,
Mii de culori el risipea pe cer!
Azi scîttîie si-mi pare ca îl doare
Şi sufletul întepenit de ger!
De ce mi-o fi acuma mila, oare,
De-acest cocos de tabla ruginita -
Şi jupuit în timp si de culoare-
De parca chiar mi-as plînge vreo iubita?!
O, cîte-au fost, s-au risipit ca fumul,
Trecînd prin viata mea, amagitoare,
Dar mi-a ramas în suflet doar parfumul
Esentei lor de floare visatoare.
Iar scîrî]îie saracul si ma doare
Triste]ea lui de pasare ranita…
Chiar de-ar fi viu, n-ar mai putea sa zboare…
Şi nici eu nu mai am nici o iubita…
schummy a zis,
iulie 2, 2008 la 5:55 pm
bine, bine, CARE ERA ECHIPA? si’apoi zic dak erati minunati sau va trimit la plimbare
)
zamolxis a zis,
iulie 14, 2008 la 6:02 pm
m-am gandit intai la petre roman, da’ ala era insurat parca